Cunoasteti, sunt sigur, vestita piramida a lui Maslow, cu nevoile umane. Daca nu, uitati-o mai jos:

Piramida lui Maslow

Ideea gaunoasa, derivata din aceasta teorie, este ca fericirea este atinsa in varful piramdei si ca pana acolo ai nevoie sa iti lamuresti problemele mai imediate: hrana, adapostul si siguranta.

Pe baza acestui model s-a construit o intreaga teorie dubioasa a fericirii in societate, teorie care in acest moment guverneaza politica si economia lumii. Cum? Pai spre, cel mai simplu, exemplu, pentru ce se acorda asistenta sociala? Pentru mancare, adapost si caldura. Adica exclusiv nevoi fiziologice.

Adevarul este ca omul a pornit din pestera – oricum o dam noi astazi. Ca o fi fost pestera preistorica a lui Ogg neandertalianul sau pestera cu tunele intergalactice dintr-o nu-siu ce padure, dintr-un nu-stiu care munte, tot pestera e. Si cand vorbim de pestera vorbim de urs, de lup, de ploaie si de vant. Suntem, e adevarat, foarte preocupati de problemele de pe acel nivel primar, insa exista totusi o problema fundamentala cu aceasta secventialitate.

Vedeti, stiti ce inseamna piramida asta in traducere libera? Inseamna ca daca ti-e foame n-o poti admira pe Mona Lisa. Inseamna un dezastruos model mental al ascensiunii in viata, un model in care trebuie sa lupti si sa te cateri pana sus, acolo in varf, ca sa ai parte de autorealizare, de cunoastere metafizica a lumii si asa mai departe. Si nici nu e Maslow de vina, el nu a facut altceva decat sa articuleze un arhetip intr-o teorie. Doar ca arhetipul e fals si de aceea nici teoria nu se verifica. Tot din acest arhetip se trag acele credinte populare ca doar cei cu stea in frunte si alesi au dreptul sa aiba parte de sumedenia de nevoi aflate acolo in varf, in triunghiul ala mic departe de ochii muritorilor de rand.

Insa acest arhetip nu se bazeaza pe introspectie, cum ar fi de exemplu arhetipul balaurului (zmeului), ci, dimpotriva, este un model inspirat din ostilitatea inerenta mediului, un mediu in care viata insasi trebuie sa se lupte pentru a rezista: resurse limitate, calamitati, incertitudine; adica oamenii au vazut ca viata e grea si vietuitul asta iti ocupa mult timp, iar altii care deleaga treaba, pentru ca o pot face prin pozitia sociala – sefi de trib, artisti, vraci, batrani intelepti – au noi preocupari, preocupari superioare, si au timp pentru ele. Dar de aici apare si problema deoarece cand un arhetip inspirat din exterior (din mediu) este aplicat descrierii lumii interioare, atunci natura umana este violata.

In acest caz, natura umana este violata pentru ca, in realitate, nevoile umane arata mai curand precum un joc de twister, cu toate nevoile aflate pe acelasi nivel, primar, plan si plat si cu omul incurcat pana la innodare deasupra incercand sa le atinga pe toate in ordinea potrivita.

Nevoile umane

Auto realizarea, creativitatea, moralitatea, lipsa prejudecatilor samd, toatea aceastea nu sunt acolo sus, nu asteapta sa urcam la ele cu stomacul plin, inconjurati de o armata de prieteni, cu asigurari private de pensie si plini de sustinere sociala. Nu, ele sunt mereu cu noi, mereu cerand la fel de multa atentie ca si sexul, setea sau nevoia de aer.

Omul, in lucrarea sa eterna de cautare a fericirii, va fi mereu sucit si rasucit dupa satisfacerea acestor nevoi atat de diverse. Treaba societatii este sa faca jocul asta de twister mai logic, mai ordonat si mai aproape de niste fiinte care nu au totusi decat doua maini si doua picioare. Societatea ar trebui sa uite de piramida si sa se opreasca din a mai se preocupa de cine si cand are acces la niveluri superioare de nevoi.

Pentru ca minunea asta de teorie a stat la baza ideologiilor economice moderne s-a mai produs un efect nefast: exploatarea piramidei. Cum numarul oamenilor este intr-o continua crestere si cum piramida asta ne-a creat un model mental al inghesuielii la varf, al spatiului limitat disponibil pentru nevoi superioare -pentru simplul fapt ca triunghiul ala de sus e asa mic, piramida lui Maslow si-a largit considerabil baza, reducandu-si din inaltime

Ca om modern ai apa. Dar ai apa imbuteliata din pesterile frantuzesti? Ai aer, dar ai aer conditionat? Ai maincare, dar ai multa? Ai sex dar ai auzit de Kama Sutra? Vedeti, incepi sa fii asa de ocupat cu nevoile alea de baza, care se diversifica exponential, ca nu iti ajung doua vieti sa te mai ocupi si de altele. Si e la fel de valabil inclusiv pentru „palierele superioare” de nevoi din piramida: ai loc de munca dar ai biroul pe colt? Ai iubire, dar ai romantism extrem ca in Notting Hill? Vedeti, nu se termina niciodata.

Pana aici! Eu unul sunt gata sa spun: uitati de Maslow, totul e de baza. Si foamea si iubirea, si metafizica si sexul, si setea si pensia, si prietenii si acceptarea. Toate in acelasi timp, nu e nimic secvential in fericire si nici in obtinerea ei. Nu mai luati viata pe rand, pentru ca va asezati singuri la coada la fericire cand in realitate fericirea e vis-a-vis la autoservire. Mai rau e ca, dupa ce astepti o viata la coada, nu mai poti cumpara decat un loc de veci, ca fericirea s-a terminat pana ti-a venit tie randul.

Asadar nu uitati: totul e de baza si ca mentiune ezoterica de mare importanta in contextul dat: cheile imparatiei se iau nu se dau.

 


 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *