Timpurile Existentei

Timpul trece peste noi cu nepasarea hotului grabit ce strange prada fara sa se uite. (W. Shakespeare)

Traieste in prezent. Gandeste-te la viitor. Invata din trecut.

Existenta ta nu este monolitica ci se compune din trei experiente majore pe care le ai in fiecare moment al ei: traitul, ganditul si invatatul.

Traitul reprezinta majoritatea activitatilor fizice, biologice si unele psihologice. Traitul sau vietuitul este partea tangibila a experientei, partea aducatoare de placere.

Ganditul reprezinta partea de explorare a experientei aflata intre tangibil si intangibil. Prin inductie, inferenta (tangibil) si deductie (intangibil) descoperim viata si o marim dincolo de imediat, o impingem catre un orizont imaginar. Asftel aceasta parte a experientei este este aducatoare de bucurie.

Invatatul este partea integratoare a experientei si se afla in zona intangibilului. Insusi scopul invatatului este vag si nedefinit. Nu este vorba de invatatul de la scoala, ci de a cea posibilitate a omului de a se autodepasi, autoimbunatati, de a evolua spiritual, material, fizic si asa mai departe. Motivatia invatatului este diferita de la individ la individ si are directa legatura cu viata lui. Pentru ca invatatul duce la evolutie, aceasta parte a experientei este aducatoare de fericire.

Traitul in prezent duce la o stare de incredere. Traitul in prezent conecteaza omul cu simturile sale si prin aceasta se creaza acea bucla de feedback pozitiv prin care activitatile placute se repeta. Omul care traieste in prezent este mai organizat, are mai mult timp pentru ca trecutul si viitorul nu sunt ocupate cu traitul, simte totul mai intens si concluzioneaza in mai toate momentele ca viata merita traita.

Ganditul despre viitor duce la o stare de intelegere. Ganditul despre viitor forteaza omul sa puna evenimentele cap la cap si sa prevada deznodamantul lor precum si ceea ce le urmeaza. Omul care se gandeste la viitor are mai multe reusite, mai multa stabilitate si devine mai intelept cu fiecare zi. Acesta va concluziona cel mai des ca viata este frumoasa.

Invatatul din trecut ofera omului smerenie. Invatatul din trecut da posibilitatea omului sa vada ca totul are un sens – care uneori il depaseste complet – si actioneaza ca un scut in fata crizei existentiale – cea mai urata forma a egoismului. Omul care invata din trecut are mai multa rabdare, are deschidere catre compasiune, vede in timp marea schema a lucrurilor si probabil concluzioneaza ca viata este un dar divin.

Omul increzator, intelept si smerit este un om individualizat. Aceste trei procese, increderea, intelegerea si smerenia duc la individualizare. In lume acum insa nu avem prea multi individualizati, de fapt avem prea putini. Asta se intampla pentru ca oamenii experimenteaza una sau mai multe din variantele urmatoare.

Traiesc in viitor si ma gandesc la prezent.

Traitul in viitor duce la dezamagire deoarece nimic nu ajunge sa fie experimentat si simtit la adevarata intensitate. Ganditul despre prezent este generator de griji pentru ca nu este altceva decat un efort de a deslusi ce se intampla in timp ce se intampla, aceasta fiind imposibil omul este cuprins de teama ca totul se poate prabusi in orice moment.

Traiesc in trecut si invat din prezent.

Traitul in trecut este reteta sigura pentru depresie fiindca toate experientele se considera avute si deci prezentul este lipsit savoare. Invatatul din prezent este un alt fel de a defini superficialitatea: nu stiu decat ce este acum, ce a fost si ce va fi nu ma intereseaza. Superficialitatea scoate totul din context prin saracacia informationala pe care clipa prezenta o pune la dispozitie. Prezentul „este” si cam atat, nu prea ai multe de invatat din el.

Ma gandesc la trecut si invat din viitor.

Cand te gandesti la trecut dai nastere regretelor pentru ca nu faci altceva decat sa sortezi si sa ordonezi evenimentele dupa propriul ideal si sa le denaturezi sensul disociindu-le de secventa in care s-au intamplat, iar idealizarea creaza regret (intr-o forma usoara se numeste nostalgie) si aceasta frustrare a regretului macina omul pana il face nisip fin. Invatatul din viitor te face depenent de control pentru ca este ca si cum ai aplica metoda stiintifica – cu ipoteza, demonstratie si concluzie – vietii insisi. Din pacate aceasta activitate in care vrei neaparat ca viitorul sa fie intr-un singur fel, ca tu sa iti poti testa ipotezele, te face un om obsedat de control si forma aceasta de eroare ii incurca teribil de tare si pe ceilalti, individualizati sau nu.

Asocierile de mai sus nu sunt intamplatoare ci sunt rezultatul unei singure erori, trecuta neobservata. De exemplu daca traiesti in viitor, viitorul este ocupat de trait iar prezentul este liber deci ganditul va lua locul traitului in prezent! Existenta nu este niciodata goala si de aceea cand un timp ramane liber este mereu ocupat cu o experienta.

De asemenea, intre efectele de nedorit exista o perpetua relatie de justificare: dezamagirile justifica grijile (la cate am patit, cum sa nu fiu ingrijorat), iar grijile justifica dezamagirile; depresia justifica superficialitatea (daca nimic nu are sens de ce sa ma obosesc cu adancimea lumii), iar superficialitatea justifica depresia; regretul justifica controlul (a fost bine inainte deci trebuie sa fac lucrurile cum erau), iar controlul justifica regretul.

Niciodata timpurile existentei nu sunt goale, de aceea e bine sa tinem fiecare experienta la timpul potrivit, ad literam šŸ™‚

One thought on “Timpurile existentei si individualizarea

  1. …greu de raspuns…cred,mai degraba ca,el este sigur ca poate iubi sau ca iubeste.Spiritualitatea da consistenta si adancime acestui sentiment.D-zeu,in sensul generos,complet,al acestui nume,ne invata in primul rand,ca pt a putea iubi,trebuie sa cunosti neiubirea…oare,vorbind numai de acest lucru,ateul este in stare sa realizeze,asta? Ma rog,nu prea sunt in stare sa raspund.Ma voi mai gandi

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. CĆ¢mpurile necesare sunt marcate *