Problema religiei in scoli polarizează. Poate surprinzător problema nu sunt polaritatile ci polarizarea in sine, intr-o tabăra sau alta. Nu inteleg ce anume ii face pe oameni sa se ducă in taberele astea. Dureaza mult, mănânci prost, depinzi de programul altora, iti faci prieteni de nevoie, iar la final abia astepti sa te întorci. 

In tabăra religiei mori de foame. Spiritualitatea simpla si condiționata este orezul cu lapte aburind grețos servit dimineața, la prânz si seara, de la botez pana la veșnica pomenire, iar scorțișoara cu miros înțepător ce-l decorează e măcinata din flori de ignoranta  sădite in superstiție.

In tabăra laica mori de frig. Meritele tin loc de mângâiere in timp ce te mistui gol pușca in putinele grade Kelvin pe care vastitatea lipsită de sens a universului cunoscut le ofera vidului lasat de suflet.

In tabăra religiei găinile dau stingerea. Cu o minte neiscoditoare găinile sunt ritmul natural ideal dupa care sa te iei daca nu vrei sa ai timp de intrebari. Un fel de turism rural cu îndobitociți si dobitoace in grajdul sărăciei cinstite.

In tabăra laica somnul este un privilegiu fiindca cele mai interesante lucruri se petrec cand ațipești. Neatenția la nesfârșitul sir de clipe te poate costa cele 15 minute de glorie promise cand ai luat biletele in tabăra asta, pe care in secret stii ca le-ai pierdut in autocar.

Sunt exact ca Vama Veche si Năvodari in timp ce viata tine din Constanta pana in Mangalia.

P.S.

Dupa ideea „ganditi oameni buni e gratis” as zice ca poate religia asta predata in scoli li se pare inofensiva unora, de altfel personalitati exceptionale, care au stiut sa puna zabala unicornului, saua pe calul alb si haturile pe calul negru, insa daca la etatea lor o considera la fel de inofensiva pentru copii informatiei instantanee, pare-mi-se ca s-au transformat in calaretul singuratic pe rute postale ce nu se intersecteaza cu realitatea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *