In primul rand mandria este un sentiment nu un viciu, asta ca nu e bine sa crezi ca lipsa mandriei este o virtute.

Mandria poate fi doar despre propria desavarsire. Daca este despre altceva (alt obiect, tu fiind subiectul) este negativa si are efecte, in general, neplacute.

Ca sa scapi basma curata din capcana mandriei nefaste iata patru idei simple, care sa te insoteasca in drumul tau spiritual:

  1. mandria nu poate fi despre frumusetea ta, consider-o noroc, fiindca frumusetea depinde de standardele care o evalueaza.
  2. mandria nu poate fi despre istetimea ta, este o conincidenta legata de cata materie alba ai in componenta creierului, astfel preocupa-te mai mult de profunzimea emanatiilor tale mentale decat de agerimea lor.
  3. mandria nu poate fi despre simpatia pe care o primesti, pur si simplu emani feromonii potriviti, unii au carisma altii nu, iar daca iti doresti carisma ia in calcul asta: carisma este sora frumoasa a superficialitatii.
  4. mandria nu poate fi despre individualitatea ta, adica ce te face special si unic, in sine aceste elemente se afla scrise in ADN-ul tau, de exemplu daca te consideri „hipster/cool/trendy” gresesti, afinitatea ta catre nou, trend, minimalism si literatura momentului reprezinta publicitatea inconstienta pe care o faci despre ce gene le poti transmite copiilor tai.

In general mandria pozitiva se refera la ceea ce realizezi concret sau conceptual cu privire la devenirea ta individuala.

Foarte concret ai putea sa citesti „Daca” de Rudyard Kipling si raporteaza-te la acel absolut al stoicismului, care, nu uita, este de neatins si de aceea nu te lasa impresionat de finalul amagitor. Vezi pe care din versuri le poti bifa si, da, de acele bife poti fi mandru si linistit ca esti mandru.

2 thoughts on “Mandria, introducere

  1. O spune frumos Kipling. Dacă n-o știi, gustă și din Invitația Visătorului din Oriah. E un dram mai poetică. Mie mi-a oferit pulseul de vindecare de care aveam nevoie în acel moment. A dizolvat temererea că m-am rătăcit. A devenit mai clar înspre ce mă îndrept.

    Mare a fost ziua în care am înțeles că emoțiile sunt doar ghidaje. Și că ideea e să îți dai voie să trăiești, să experimentezi toată gama lor, așa cum vin și când vin la tine, dar să o faci conștient. Fără să le lași să preia controlul.

    Dă-ți voie să mergi pe calea a ceea ce simți, dar fără să-ți pierzi rațiunea. Asta da dragoste între inimă și minte 🙂

    De altfel, mă bucur să te descopăr. Și că îți aduni gândurile în blogul ăsta. Mergând pe drumul tău (meu), e un deliciu când privești stânga-dreapta și descoperi intersecții cu alți oameni care au completat nivele similare ale jocului 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *