Problema religiei in scoli polarizează. Poate surprinzător problema nu sunt polaritatile ci polarizarea in sine, intr-o tabăra sau alta. Nu inteleg ce anume ii face pe oameni sa se ducă in taberele astea. Dureaza mult, mănânci prost, depinzi de programul altora, iti faci prieteni de nevoie, iar la final abia astepti sa te întorci. 

Continue reading

Daca renunți la a doua persoana in mintea ta s-ar putea ca multe din idei sa fie fracturate. Este nevoie de alter ego pentru ca egoul sa poate avea un dialog. Monologul individual, desi mai liniștit, este mai limitat si mai evident in retrospectiva. Limitarea aceasta este artificiala fiindca oricând emiți ceva, astepti un raspuns. Ca fiinte rationale funcționam pe baza de feedback, asadar si gândurile noastre cele mai intime au nevoie de feedback pentru a fi validate.

A doua persoana are numeroase dezavantaje. Primul este întărirea credințelor si mentalităților dincolo de rațiune. Prin acest ping pong continuu consistenta identității noastre este zidita medieval: un mortar de ganduri ce dăinuie zeci de generații. Al doilea, sunt cele 100 de fete schimbatoare ale egoului. In dialogul interior nu stai niciodata de vorba cu aceeasi „persoana”. Egoul ia forma emotiei dominante, iar asta face ca nuanta adevarului sa varieze drastic de la o stare a consiintei la alta. Astfel este foarte dificil pentru cautator sa gaseasca drumul drept atunci cand un sfat, de altfel bun, vine cu mistuirea mandriei sau cu dezorientarea fricii.

Insa a doua persoana are si numeroase avantaje. Unul dintre ele este capacitatea de auto reflexie. Putem in felul acesta, prin a ne adresa noua înșine cu tu, sa invatam constant din greseli. Daca noua insine nu ne-am vorbi la persoana a doua atunci am fi in mod constant precum jocul acela cu omida care manca patratele si se tot lungea pana cand in final se lovea de ea insasi. Avem nevoie de posibilitatea de a ne detaja coada experientei de sine ca sa o vedem pe toata lungimea sa. Apoi, aceasa a doua persoana este si muza ce ne inspira. Avem nevoie de o voce care sa ne dicteze ce sa gândim. De gandit gândim singuri, insa tot e mai limpede si mai creativ atunci cand cuprinși de focul creației ne reducem la o simpla unealta a inspirației divine.

Totusi ar fi interesant de petrecut o vreme fara persoana a doua, omulețul imaginar sa moara de singurătate, nebăgat in seama. Sa te adresezi mereu cu eu propriei persoane. Sa ai răbdarea de a trage cu cleștele voinței gândurile spre a le vedea forma si adevăratul sens. Sa fii cu adevarat singur atunci cand esti singur.

Eu sustin anularea votului, si nu de acum, ci de ani de zile. Au fost peste sase scrutinuri diferite la care am recomandat tuturor sa iasa la vot – dar sa isi anuleze votul.

Cred ca un vot anulat reprezinta adevarata alegere pentru oamenii inteligenti, iar justificarile pentru care anularea nu este buna se pot sumariza in expresia: frica de prosti. In rest, anularea este, dupa parerea mea, singura optiune demna si verticala de exprimare a integritatii personale si refuzul organic de a fi reprezentat de inculti, de parveniti, de hoti si de sarlatani. Continue reading

Limba noastra, cea de toate vorbele, e plina de cuvinte care ajung in constiinta comuna sa insemne acelasi lucru, pe nedrept, pentru ca sunt repetate la infinit in contexte gresite. Un astfel de exemplu este lenes versus puturos care aparent se refera la acelasi defect de personalitate. In realitate, asocierea dintre cele doua cuvinte, repetata pana au ajuns sinonime, este o mica manipulare lingvistica pentru motivat omul de rand.

Dupa stiintificul DEX, cele doua cuvinte se definesc astfel:

lenes = (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene;
puturos = Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit.

Asadar, la prima vedere nici o legtura intre ele nu? Ei la un moment dat cineva, nu spunem cine caci a murit demult si de morti numai de bine, suparat fiind pe un lenes, s-a gandit sa gaseasca o metoda de a-l jigni. Acum ca intentia a fost manipulaiva si planificata sau ca pur si simplu a fost o expresie care a „prins la lume”, nu stim exact, pentru ca „lumea” asta d-abia aseapta o forma de injosit oameni, iar manipulatorii sunt pe toate drumurile.

Continue reading

Am un nou articol publicat pe blogul lui Petru Stratulat, iata mai jos cateva pasaje 🙂

<< Bag de seama ca, odata cu anii ce trec, mult laudata spiritualitate a poporului roman incepe sa iasa la spalat.

Secularismul occidental pare-se ca prinde din ce in ce mai mult contur pe meleagurile gradinii Maicii Domnului; nici ortodoxia, cea de vaza care a strajuit, etans, emanciparea neamului secole la rand, nici ezoterismul elitist si cult care a facut posibila, pana la urma, crearea acestei natiuni si nici pleava spiritualitatii precum elucubratiile spiritiste ce umplu buzunarele ghicitoarelor, zvonurile glorificate drept revelatii ce vindeau carti semnate cand cu pseudonime dubioase, cand de gradati in rezerva, sau orientalismul cu galusti crestine ce lungea spre infinit spirale umane pe malul marii si umplea sali de sport cu gura casca la mari maestrii, nimic, nimic din astea nu mai are efect.

Continue reading

Am vazut Ostrov. De multa vreme ma bantuia acest film, dar nu l-am vazut pana acum din doua motive: pentru ca este rusesc – si eu cu limba rusa am o incompatibilitate auditiva, iar al doilea motiv fiindca e cu popi – si eu cu popii am o incompatibilitate vizuala. Astfel, cum a saptea arta nu are prea multe de oferit daca inchizi ochii si iti astupi urechile, am tot ocolit acest film.

Continue reading

Impotriva ratiunii ne sta realitatea zilele astea. Avem doua subiecte Rosia Montana si cainii maidanezi care aparent nu au nici o legatura unul cu celalalt, dar care din pacate au. Aceste subiecte reprezinta o descriere metaforica a tuturor hibelor de personalitate ale acestui popor.

Cum. Pai sa o luam metodic. Saracul copil care a murit a initiat post mortem un nou val de opinie negativ despre caini. Bogatul proiect de lege pentru exploatarea aurului tot post mortem (acum nu mai e proiect) a initiat un nou val de opinie negativ despre RMGC. Solutia pentru evitarea problemei este in ambele cazuri extrema: sa omoram toti cainii si sa lasam aurul acolo. Problema in ambele cazuri este gresita: cainii si aurul, iar cauza problemei nu o cauta nimeni. Nu in ultimul rand, in ambele cazuri autoritatile, politicieni si functionari in egala masura, sunt direct responsabile de prostul mers al lucrurilor prin incompetenta si slabiciunea de care dau dovada.

Continue reading

Am mai facut in trecut o revizie a articolelor publicate pe Umblu Liber si am vazut ca raspunsul a fost exceptional. Asadar, iata o lista cu ce idei m-au bantuit – in general de interes general – si pe care le-am postat pe blogul lui Petru Stratulat. Unele merita citite daca ati ratat anuntul pe iluzia.org, macar si pentru un zambet (vezi Despre prostie) dar si pentru perspectiva (vezi Neuronii oglinda).

Continue reading

Noua oamenilor nu ne plac lucrurile negative pentru ca in general reprezintă ‘raul’. Binele pe de alta parte este mereu pozitiv. Nu știm încă între care bine si care rău este o reala diferența si deși am mâncat mărul acela picam cu brio cand trebuie sa identificam binele de rău. Iată o lista ce poate de de ajutor, uneori, in epopeea vieții noastre.

Opusul fericirii este depresia. Opusul bucuriei este tristetea.

Deși oamenii pun in antiteza fericirea si tristetea, ele sunt pe niveluri diferite si atunci cand o obții pe una nu scapi automat de cealaltă. Astfel este posibil sa fii înconjurat de oameni care îți sunt pe plac si sa te bucuri sincer de fiecare clipa dar asta sa nu te ajute prea tare cu depresia, fiindcă nimic din toate astea nu te face mai fericit. Tristetea este trecătoare si sporadic toți oamenii au parte de ea chiar pentru motive simple – ploua afara si nu mai plec la mare. Depresia in schimb odată declansata durează mult si este atât de profunda încât este nevoie de o adevărata reconsiderare a propriei experiente pentru rezolvarea sa. In funcție de cât ești de putin fericit (altfel spus cat de departe este de starea de fericire) pe atât esti de deprimat. Cand ai nevoie de Prozac sigur îți face bine si un indrumator spiritual.

Un om care nu are forța este frustrat. Un om care are forța si nu o folosește este slab.

Poate va suna ciudat, insa slabiciunea este o alegere nu o caracteristica. In schimb frustrarea se naște din constientizarea lipse forței, astfel este o consecință a acestei lipse.

Mila este opusul iubirii, nu ura. E bine de considerat.

Ura este un sentiment gresit ce acompaniaza dragostea, atunci cand emotia dragostei este insotita de ganduri negative, senzatia apartenentei, a comuniunii cu celalalt duce la un sentiment de ura.

Un exemplu concludent este cand un om isi uraste o parte a corpului pentru ca gandeste ca acea parte este vinovata pentru insuccesul sau.

In realitate, oamenii cu discernamant nu urasc. Dar de mila tot nu scapa. Daca stiti oameni care odata s-au iubit si acum sunt dusmani de moarte din cauza urii ce si-o nutresc, poate se lumineaza vreunul dintre spirite cu informatia asta.

Am scris pe Umblu Liber despre directiva europeana referitoare la interzicerea tutunului aromat atat la vrac cat si sub forma de tigarete. Povestea este lunga si complicata dar reiau un singur fragment din argumentatia mea:

[…]
In primul si in primul rand, orice lucru impus si controlat de la “centru” oricare ar fi acest “centru” este gaunos – ca sa nu ii spun rau. Este gaunos pentru ca se bazeaza pe comisii in care niste oameni vin la serviciu sa rezolve dileme existentiale. Cea mai frecventa dilema este: putem oare sa impunem generatiilor viitoare o idee pentru binele lor suprem? Ce o fi binele asta suprem pentru comisii de este asa de absolut… Asa cum am mai scris, oamenii trebuie sa fie liberi sa mearga in iad, altfel nici raiul nu ii va primi. In termeni pamantesti, interzicerea consumului unui element nu imi rezolva problemele care ma predispun la consumul acelui element. Fie voi sucomba problemelor pentru ca elementul era o rezolvare surogat, fie imi voi gasi alt element de consumat in locul celui interzis. Dar astea sunt speculatii. Realitatea este ca nu stim tot, iar ce stim este statistic relevant, care de multe ori nu inseamna adevarat. Pe aceasta baza luam decizii care pur si simplu desfiinteaza industrii, preocupari si asa zise vicii. Acum doua secole sexul inca era un viciu, azi este o delicatesa. Cand era un viciu erai pedepsit pentru el si doar cei bogati si influenti îl puteau avea pe de-a întregul. Pot sa mă gândesc cu încredere ca, dacă nu era procreatia la mijloc, sexul ar fi avut un destin si mai dezastruos in istoria omenirii.
[…]

Citeste restul aici.