Trăiesc intr-o lume deformata in care sensul s-a risipit in decadere. Oriunde întorc capul este un alt ciot al motivatiei, o relicva dintr-o cauza ucisă care zgârie cerul launtrului.

Ati inteles ceva?

Superficialitatea mea poate părea dezolanta insa va asigur ca nu este. Am prea putine puncte de sprijin pentru a-mi putea permite o detenta a detașării atat de mare incat sa nu imi las sangele pe spinii imposibilului.

Dar acum?

Ma aflu la o răscruce existențiala. Aici nimic nu mai este profund sau ancorat, ci totul sta abandonat pe o suprafata subțire si neliniștită in lipsa ei de aderentă. Parca la orice pas imi este teama de alunecus, un derdeluș psihedelic pe care nu sta nimic cum e pus.

Tot pierduti?

Cioturi si umbrele lor, înghesuite uneori intenționat de ordonat sunt jaloanele intelectuale ale existentei. Nimic dincolo de suprafata nu da vreun semn. Deasupra insa totul se poate schimba in orice moment. De exemplu moralitatea amestecată cu ea însăși la cazinoul incertitudinii subatomice. Sau divinitatea înlănțuită la picioare cu plumbul certitudinii biologice.

Imi pare rau, deocamdata abstractionism postmodern.

Limba noastra, cea de toate vorbele, e plina de cuvinte care ajung in constiinta comuna sa insemne acelasi lucru, pe nedrept, pentru ca sunt repetate la infinit in contexte gresite. Un astfel de exemplu este lenes versus puturos care aparent se refera la acelasi defect de personalitate. In realitate, asocierea dintre cele doua cuvinte, repetata pana au ajuns sinonime, este o mica manipulare lingvistica pentru motivat omul de rand.

Dupa stiintificul DEX, cele doua cuvinte se definesc astfel:

lenes = (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene;
puturos = Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit.

Asadar, la prima vedere nici o legtura intre ele nu? Ei la un moment dat cineva, nu spunem cine caci a murit demult si de morti numai de bine, suparat fiind pe un lenes, s-a gandit sa gaseasca o metoda de a-l jigni. Acum ca intentia a fost manipulaiva si planificata sau ca pur si simplu a fost o expresie care a „prins la lume”, nu stim exact, pentru ca „lumea” asta d-abia aseapta o forma de injosit oameni, iar manipulatorii sunt pe toate drumurile.

Continue reading

Am un nou articol publicat pe blogul lui Petru Stratulat, iata mai jos cateva pasaje 🙂

<< Bag de seama ca, odata cu anii ce trec, mult laudata spiritualitate a poporului roman incepe sa iasa la spalat.

Secularismul occidental pare-se ca prinde din ce in ce mai mult contur pe meleagurile gradinii Maicii Domnului; nici ortodoxia, cea de vaza care a strajuit, etans, emanciparea neamului secole la rand, nici ezoterismul elitist si cult care a facut posibila, pana la urma, crearea acestei natiuni si nici pleava spiritualitatii precum elucubratiile spiritiste ce umplu buzunarele ghicitoarelor, zvonurile glorificate drept revelatii ce vindeau carti semnate cand cu pseudonime dubioase, cand de gradati in rezerva, sau orientalismul cu galusti crestine ce lungea spre infinit spirale umane pe malul marii si umplea sali de sport cu gura casca la mari maestrii, nimic, nimic din astea nu mai are efect.

Continue reading

Nu exista cauza si efect ci doar sincronicitate.

Legenda Atlantidei este cat se poate de actuala. Fie ca un fior al notiunii tale despre adevar patrunde legenda si incepi sa o percepi ca pe un fapt istoric, fie ca ratiunea iti dezleaga cu metoda ezoterica insemnatatea subtila a legendei, Atlantida ramane fundatia piramidei arhetipului lumii desacralizate.

Continue reading

Gata, după “premier” si „guru” a fost condamnat! Comparativ cu Adrian Nastase, arhrivalul sau spiritual, nu politic, Gregorian (Grieg) Bivolaru nu reprezintă in nici un fel – momentan – un punct pivotant al istoriei naționale. Insa cei doi, dusmani desavarsiti in anumite medii, au fost judecati cam in același timp, cam de aceiasi oameni, dar in cazul lui Nastase clementa a triumfat, in timp ce in cazul lui Bivolaru s-a făcut un exemplu din el. Cei doi ani ai lui Nastase parca au fost smulsi in sentinta – intr-un dosar cu condamnari succesive, cu recurs al apararii si in care prejudiciul nu s-a recuperat in totalitate (nu?) – dar cei șase ai lui Bivolaru pare-se au fost dați ca pe o pomana – într-un dosar cu trei achitari succesive, cu recurs al acuzarii si in care nici o parte vatamata nu si-a mai susținut declarațiile.

Continue reading

Ok, asta e abstracta rau. V-am avertizat.

FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE, CA A LOR ESTE IMPARATIA CERURILOR
Daca esti principial nu ai nevoie de beneficiu. Incompatibilitatea notiunii de dreptate principiala (prigoniti pentru …) cu principiul rasplatei (ca a lor este …) ne arata ca samsara este abstracta. Adica in momentul in care ai inteles ce se intampla samsara trece brusc la un nivel de abstractizare mai mare, mai greu de inteles, si tot asa pana timpul iti termina cautarea. Nu lua cheile imparatiei caci cu ele te vei incuia singur pe dinauntru.

Continue reading