Trăiesc intr-o lume deformata in care sensul s-a risipit in decadere. Oriunde întorc capul este un alt ciot al motivatiei, o relicva dintr-o cauza ucisă care zgârie cerul launtrului.

Ati inteles ceva?

Superficialitatea mea poate părea dezolanta insa va asigur ca nu este. Am prea putine puncte de sprijin pentru a-mi putea permite o detenta a detașării atat de mare incat sa nu imi las sangele pe spinii imposibilului.

Dar acum?

Ma aflu la o răscruce existențiala. Aici nimic nu mai este profund sau ancorat, ci totul sta abandonat pe o suprafata subțire si neliniștită in lipsa ei de aderentă. Parca la orice pas imi este teama de alunecus, un derdeluș psihedelic pe care nu sta nimic cum e pus.

Tot pierduti?

Cioturi si umbrele lor, înghesuite uneori intenționat de ordonat sunt jaloanele intelectuale ale existentei. Nimic dincolo de suprafata nu da vreun semn. Deasupra insa totul se poate schimba in orice moment. De exemplu moralitatea amestecată cu ea însăși la cazinoul incertitudinii subatomice. Sau divinitatea înlănțuită la picioare cu plumbul certitudinii biologice.

Imi pare rau, deocamdata abstractionism postmodern.

Lumea este facuta pentru interactiune, pentru cooperare, pentru socializare si constientizarea existentei celorlalti, pentru ca fara de astea nu ar putea fi pentru reproducere care este in final activitatea de baza, ipoteza primordiala.

Reproducerea este pariul vietii in fata timpului si, pana acum, il castiga. Si pentru ca nu se poate decat social, altfel ratezi toata incantarea, este nevoie de un tip de rationalizare a relatiilor. Continue reading

Citind un articol despre cum sa te reintorci la dragostea de tara dupa ani si ani de ura de neam, am realizat ca ceea ce se intampla a ajuns dincolo de orice imaginatie posibila: oamenii efectiv au atins un nivel de abstractizare al vietii in care nu isi mai permit sub nici o forma sa aiba un contact real cu lumea fizica.

Orice tip de legatura cu acest spatiu al atomilor si al vidului cuantic fluctuant, a ajuns sa fie metamorfozata intr-o metafora. Traind in aceasta tara, care este printre altele centrul montdial al pragmatismului, autoarea articolului „Ce-am mai urât România! Până într-o zi” a gasit de cuviinta sa ne uimeasca intelectual cu metafora coconului, „care” nici asta originiala ci extrasa din asediul la care mediul social a supos-o in ultima perioada pe autoare.

Continue reading

rainbowA postat cineva pe facebook o imagine cu un curcubeu pe care scria ca pentru a vedea curcubeul este nevoie ca inainte sa suporti ploaia. Genul asta de observatii face din pacate mai mult rau decat bine.

Problema cu curcubeul este ca nu-i decat o iluzie, un efect special. Nu poti lua curcubeul sa il pui in glastra, sa ti-l infasori la gat si sa iesi la club cu el purtat dezordonat hipstereste, ce mai, nu poti sa faci nimic cu el decat sa privesti sa te minunezi.

Mai simplu spus, in general, minunatul asta la culori pe cer nu ofera satisfactii viscerale. Iar satisfactiile neviscerale nu sunt memorabile. In schimb, ploaia … Ploaia e rece, e uda, e multa, e cu efecte secundare: semiintuneric, noroi, umezeala in aer, creaza nevoia de accesorii – pelerine, umbrela – si tot asa. Ploaia o simti visceral si orice ai face nu o poti ignora. Si daca esti in casa tot o auzi macar. Faptul ca ne simtim bine cand iese soarele dupa ploaie spune multe despre cat apreciem instinctual lumina si cat nu apreciem vremea proasta.
Continue reading

Cunoasteti, sunt sigur, vestita piramida a lui Maslow, cu nevoile umane. Daca nu, uitati-o mai jos:

Piramida lui Maslow

Ideea gaunoasa, derivata din aceasta teorie, este ca fericirea este atinsa in varful piramdei si ca pana acolo ai nevoie sa iti lamuresti problemele mai imediate: hrana, adapostul si siguranta.

Pe baza acestui model s-a construit o intreaga teorie dubioasa a fericirii in societate, teorie care in acest moment guverneaza politica si economia lumii. Cum? Pai spre, cel mai simplu, exemplu, pentru ce se acorda asistenta sociala? Pentru mancare, adapost si caldura. Adica exclusiv nevoi fiziologice. Continue reading

Spovedania spovedaniilor, Al saptelea sigiliu, 1957 - Ingmar Bergman
Antonius Block este un cavaler care tocmai ce s-a intors dintr-o Cruciada. In aceasta scena el intra intr-o capela pentru a se spovedi, in legatura cu slaba sa credinta si despre multele si incurcatele sale ganduri despre Dumnezeu, Mortii insesi care era deghizata intr-un preot.
Acest dialog este un o scurta dar cutremuratoare calatorie in cele mai adanci frici si intrebari interioare ale omului in viata.

Continue reading

Limba noastra, cea de toate vorbele, e plina de cuvinte care ajung in constiinta comuna sa insemne acelasi lucru, pe nedrept, pentru ca sunt repetate la infinit in contexte gresite. Un astfel de exemplu este lenes versus puturos care aparent se refera la acelasi defect de personalitate. In realitate, asocierea dintre cele doua cuvinte, repetata pana au ajuns sinonime, este o mica manipulare lingvistica pentru motivat omul de rand.

Dupa stiintificul DEX, cele doua cuvinte se definesc astfel:

lenes = (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene;
puturos = Care miroase urât, care răspândește un miros neplăcut; p. ext. murdar, neîngrijit.

Asadar, la prima vedere nici o legtura intre ele nu? Ei la un moment dat cineva, nu spunem cine caci a murit demult si de morti numai de bine, suparat fiind pe un lenes, s-a gandit sa gaseasca o metoda de a-l jigni. Acum ca intentia a fost manipulaiva si planificata sau ca pur si simplu a fost o expresie care a „prins la lume”, nu stim exact, pentru ca „lumea” asta d-abia aseapta o forma de injosit oameni, iar manipulatorii sunt pe toate drumurile.

Continue reading

[…] Atunci a zis Domnul Dumnezeu catre Cain: << Pentru ce te-ai intristat si pentru ce s-a posomorat fata ta? Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina? Iar de nu faci bine, pacatul bate la usa si cauta sa te tarasca, dar tu biruieste-l! >> […]

Povestea asta cu Abel si Cain apare in biblie cam pe nepusa masa, ar zice unii. Insa in realitate ea nu este decat un alt diamant din prima parte a bibliei, diamant care contine mai mult adevar decat sute de pagini de reguli zise de profeti si ingropate adanc sub coperta. Asa cum mai spuneam, intr-un alt articol, sunt 613 porunci in total, nu zece, pentru ca foarte putini oameni sunt capabili sa gandeasca independent si de aceea au nevoie de o regula divina pentru fiecare parte a vietii ce le este harazita pe aceasta planeta.

Tot asa si in cuprinsul bibliei sunt parti constituite dintr-o reala esenta ezoterica, abstracta si puternica si parti efectiv diluate in care pilde si povesti, unele evident metaforice, altele evident ancorate in realitate, incearca sa dezlege mintile unui norod redus si molcom in gandire dar lacom in actiune.

Revenind la Abel si Cain, te poti intreba daca nu e cumva prea rapid fratricidul, cand pe toata fata pamantului nu erau, efectiv, decat patru persoane. Nu mai avea loc Cain de Abel in imensitatea lumii? Nicidecum, erau doar patru oameni pe pamant. Este rautatea si omuciderea in singele omului ca entitate? Putin probabil avand in vedere afinitatea noastra ca specie pentru viata. Care este atunci sensul primului moment de nebunie temporara din istorie?

Continue reading

Am vazut Ostrov. De multa vreme ma bantuia acest film, dar nu l-am vazut pana acum din doua motive: pentru ca este rusesc – si eu cu limba rusa am o incompatibilitate auditiva, iar al doilea motiv fiindca e cu popi – si eu cu popii am o incompatibilitate vizuala. Astfel, cum a saptea arta nu are prea multe de oferit daca inchizi ochii si iti astupi urechile, am tot ocolit acest film.

Continue reading