Problema religiei in scoli polarizeaz─â. Poate surprinz─âtor problema nu sunt polaritatile ci polarizarea in sine, intr-o tab─âra sau alta. Nu inteleg ce anume ii face pe oameni sa se duc─â in taberele astea. Dureaza mult, m─ân├ónci prost, depinzi de programul altora, iti faci prieteni de nevoie, iar la final abia astepti sa te ├«ntorci. 

Continue reading

Daca renun╚Ťi la a doua persoana in mintea ta s-ar putea ca multe din idei sa fie fracturate. Este nevoie de alter ego pentru ca egoul sa poate avea un dialog. Monologul individual, desi mai lini╚Ötit, este mai limitat si mai evident in retrospectiva. Limitarea aceasta este artificiala fiindca oric├ónd emi╚Ťi ceva, astepti un raspuns. Ca fiinte rationale func╚Ťionam pe baza de feedback, asadar si g├óndurile noastre cele mai intime au nevoie de feedback pentru a fi validate.

A doua persoana are numeroase dezavantaje. Primul este ├«nt─ârirea credin╚Ťelor si mentalit─â╚Ťilor dincolo de ra╚Ťiune. Prin acest ping pong continuu consistenta identit─â╚Ťii noastre este zidita medieval: un mortar de ganduri ce d─âinuie zeci de genera╚Ťii. Al doilea, sunt cele 100 de fete schimbatoare ale egoului. In dialogul interior nu stai niciodata de vorba cu aceeasi ÔÇ×persoanaÔÇŁ. Egoul ia forma emotiei dominante, iar asta face ca nuanta adevarului sa varieze drastic de la o stare a consiintei la alta. Astfel este foarte dificil pentru cautator sa gaseasca drumul drept atunci cand un sfat, de altfel bun, vine cu mistuirea mandriei sau cu dezorientarea fricii.

Insa a doua persoana are si numeroase avantaje. Unul dintre ele este capacitatea de auto reflexie. Putem in felul acesta, prin a ne adresa noua ├«n╚Öine cu tu, sa invatam constant din greseli. Daca noua insine nu ne-am vorbi la persoana a doua atunci am fi in mod constant precum jocul acela cu omida care manca patratele si se tot lungea pana cand in final se lovea de ea insasi. Avem nevoie de posibilitatea de a ne detaja coada experientei de sine ca sa o vedem pe toata lungimea sa. Apoi, aceasa a doua persoana este si muza ce ne inspira. Avem nevoie de o voce care sa ne dicteze ce sa g├óndim. De gandit g├óndim singuri, insa tot e mai limpede si mai creativ atunci cand cuprin╚Öi de focul crea╚Ťiei ne reducem la o simpla unealta a inspira╚Ťiei divine.

Totusi ar fi interesant de petrecut o vreme fara persoana a doua, omule╚Ťul imaginar sa moara de singur─âtate, neb─âgat in seama. Sa te adresezi mereu cu eu propriei persoane. Sa ai r─âbdarea de a trage cu cle╚Ötele voin╚Ťei g├óndurile spre a le vedea forma si adev─âratul sens. Sa fii cu adevarat singur atunci cand esti singur.

Trăiesc intr-o lume deformata in care sensul s-a risipit in decadere. Oriunde întorc capul este un alt ciot al motivatiei, o relicva dintr-o cauza ucisă care zgârie cerul launtrului.

Ati inteles ceva?

Superficialitatea mea poate părea dezolanta insa va asigur ca nu este. Am prea putine puncte de sprijin pentru a-mi putea permite o detenta a detașării atat de mare incat sa nu imi las sangele pe spinii imposibilului.

Dar acum?

Ma aflu la o r─âscruce existen╚Ťiala. Aici nimic nu mai este profund sau ancorat, ci totul sta abandonat pe o suprafata sub╚Ťire si nelini╚Ötit─â in lipsa ei de aderent─â. Parca la orice pas imi este teama de alunecus, un derdelu╚Ö psihedelic pe care nu sta nimic cum e pus.

Tot pierduti?

Cioturi si umbrele lor, ├«nghesuite uneori inten╚Ťionat de ordonat sunt jaloanele intelectuale ale existentei. Nimic dincolo de suprafata nu da vreun semn. Deasupra insa totul se poate schimba in orice moment. De exemplu moralitatea amestecat─â cu ea ├«ns─â╚Öi la cazinoul incertitudinii subatomice. Sau divinitatea ├«nl─ân╚Ťuit─â la picioare cu plumbul certitudinii biologice.

Imi pare rau, deocamdata abstractionism postmodern.

Lumea este facuta pentru interactiune, pentru cooperare, pentru socializare si constientizarea existentei celorlalti, pentru ca fara de astea nu ar putea fi pentru reproducere care este in final activitatea de baza, ipoteza primordiala.

Reproducerea este pariul vietii in fata timpului si, pana acum, il castiga. Si pentru ca nu se poate decat social, altfel ratezi toata incantarea, este nevoie de un tip de rationalizare a relatiilor. Continue reading

Citind un articol despre cum sa te reintorci la dragostea de tara dupa ani si ani de ura de neam, am realizat ca ceea ce se intampla a ajuns dincolo de orice imaginatie posibila: oamenii efectiv au atins un nivel de abstractizare al vietii in care nu isi mai permit sub nici o forma sa aiba un contact real cu lumea fizica.

Orice tip de legatura cu acest spatiu al atomilor si al vidului cuantic fluctuant, a ajuns sa fie metamorfozata intr-o metafora. Traind in aceasta tara, care este printre altele centrul montdial al pragmatismului, autoarea articolului „Ce-am mai ur├ót Rom├ónia! P├ón─â ├«ntr-o zi” a gasit de cuviinta sa ne uimeasca intelectual cu metafora coconului, „care” nici asta originiala ci extrasa din asediul la care mediul social a supos-o in ultima perioada pe autoare.

Continue reading

rainbowA postat cineva pe facebook o imagine cu un curcubeu pe care scria ca pentru a vedea curcubeul este nevoie ca inainte sa suporti ploaia. Genul asta de observatii face din pacate mai mult rau decat bine.

Problema cu curcubeul este ca nu-i decat o iluzie, un efect special. Nu poti lua curcubeul sa il pui in glastra, sa ti-l infasori la gat si sa iesi la club cu el purtat dezordonat hipstereste, ce mai, nu poti sa faci nimic cu el decat sa privesti sa te minunezi.

Mai simplu spus, in general, minunatul asta la culori pe cer nu ofera satisfactii viscerale. Iar satisfactiile neviscerale nu sunt memorabile. In schimb, ploaia … Ploaia e rece, e uda, e multa, e cu efecte secundare: semiintuneric, noroi, umezeala in aer, creaza nevoia de accesorii – pelerine, umbrela – si tot asa. Ploaia o simti visceral si orice ai face nu o poti ignora. Si daca esti in casa tot o auzi macar. Faptul ca ne simtim bine cand iese soarele dupa ploaie spune multe despre cat apreciem instinctual lumina si cat nu apreciem vremea proasta.
Continue reading

Eu sustin anularea votului, si nu de acum, ci de ani de zile. Au fost peste sase scrutinuri diferite la care am recomandat tuturor sa iasa la vot – dar sa isi anuleze votul.

Cred ca un vot anulat reprezinta adevarata alegere pentru oamenii inteligenti, iar justificarile pentru care anularea nu este buna se pot sumariza in expresia: frica de prosti. In rest, anularea este, dupa parerea mea, singura optiune demna si verticala de exprimare a integritatii personale si refuzul organic de a fi reprezentat de inculti, de parveniti, de hoti si de sarlatani. Continue reading

Cunoasteti, sunt sigur, vestita piramida a lui Maslow, cu nevoile umane. Daca nu, uitati-o mai jos:

Piramida lui Maslow

Ideea gaunoasa, derivata din aceasta teorie, este ca fericirea este atinsa in varful piramdei si ca pana acolo ai nevoie sa iti lamuresti problemele mai imediate: hrana, adapostul si siguranta.

Pe baza acestui model s-a construit o intreaga teorie dubioasa a fericirii in societate, teorie care in acest moment guverneaza politica si economia lumii. Cum? Pai spre, cel mai simplu, exemplu, pentru ce se acorda asistenta sociala? Pentru mancare, adapost si caldura. Adica exclusiv nevoi fiziologice. Continue reading

Spovedania spovedaniilor, Al saptelea sigiliu, 1957 - Ingmar Bergman
Antonius Block este un cavaler care tocmai ce s-a intors dintr-o Cruciada. In aceasta scena el intra intr-o capela pentru a se spovedi, in legatura cu slaba sa credinta si despre multele si incurcatele sale ganduri despre Dumnezeu, Mortii insesi care era deghizata intr-un preot.
Acest dialog este un o scurta dar cutremuratoare calatorie in cele mai adanci frici si intrebari interioare ale omului in viata.

Continue reading